Ozonoterapie

Cabinet Ozonoterapie Bucuresti Dr. Dan Siderman

Ozonoterapia este o varianta de tratament, prin cresterea aportului de oxigen la nivelul tesuturilor.

Efectele ozonoterapiei difera in functie de modalitatea de adminstrare si concentratia necesara fiecarei patologii in parte.
Principalele efecte ale O3 sunt antiinflamatorii, (prin reducerea inflamatiei si ameliorarea proceselor metabolice locale) antialergice, antioxidante (prin cresterea activitatii enzimelor antioxidante) antiviral si imunomodulator (prin cresterea sintezei citokinelor).
Ozonoterapia se poate aplica in afectiuni reumatologice si ortopedice (discopatii vertebrale, coxartroze, gonartroza, periartrita scpulo-huperala, epicondilita etc.)
Modul de administrare, fie prin injectii intra si peri articulara, subcutanat, auto hemotransfuzie majora sau minora, insuflatii intrarectale, au convins un numar din ce in ce mai mare de pacienti si medici sa-l adopte ca o varianta de tratamanent non invaziv cu rezultate excelente.

Administrarea intra si periarticulara in conditii de maxima asepsie, cu recomandare si administrare corecta de 8-10 sedinte care au efect de scadere a durerii si reducerea inflamatiei locale.
Autohemotransfuzia majora sau minora prin prelevarea propriului sange venos si amestec cu o cantitate egala O3, urmat de reperfuzare are effect benefic in bolile autoimmune, afectiuni hepatice si efect anti imbatranire.

Insuflatiile rectale cu O3, datorita absorbtiei intestinale facile este indicat in bolile autoimmune si afectiunile hepatice, dar si cu effect anti imbatranire.


Programarile se pot efectua la Clinica Ilife str Dr Leonte Anastaievice nr 8

Tel 0740013230




Efecte adverse produse de Ozon

Ozonul nu este un medicament și, ca atare, nu provoacă efecte secundare, nu produce reacții alergice și, în general, nu au fost descrise interacțiuni cu alte medicamente. Administrarea ozonului este bine tolerată de către pacienți. Numai în cazuri excepționale, stimulul dureros indus de puncția acului sau percepția de către pacient a propriului sânge poate provoca pacientului o criză vagală (bradicardie, presiune scăzută și transpirație) care este tranzitorie și nu necesită tratament farmacologic.